Aruncarea greutatii este o aruncare tip impingere, in care scopul atletului este de a asigura obiectului de aruncat o viteza de lansare cat mai mare, sub un unghi apropiat de 45 . Conventional, distingem trei parti:
-Pregatirea.
-Elanul.
-Efortul de aruncare.
Pregatirea - contine urmatoarele momente:
Priza sau tinerea greutatii.
Se cunosc trei moduri de a tine greutatea, in functie de asezarea degetelor pe ea:
Degetul mare si degetul mic se afla in lateral, celelalte rasfirate lejer pe greutate, egal departate intre ele.
Cele trei degete uneori si cel mic, sunt lipite si asezate pe greutate, cel mare lateral (mai ales fetele).
Aratatorul, mijlociul si inelarul sunt rasfirate pe greutate, iar cel mic indoit 'sub' greutate.
Dupa fixarea degetelor, mana se flexeaza din articulatia pumnului sub presiunea greutatii si este dusa in dreapta gatului sub barbie in spatiul clavicular. Cotul va fi sub nivelul umerilor, asigurand astfel relaxarea mainii, antebratului si bratului.
Priza trebuie sa fie ferma, dar suficient de degajata. Presiunea greutatii va fi simtita la baza degetelor (nu spre varful acestora).
Greutatea se fixeaza in partea dreapta a gatului, intre barbie si clavicula.
Pozitia initiala
Aruncatorul sta pe toata talpa piciorului drept, cu spatele spre directia de aruncare, la marginea posterioara a cercului. Piciorul stang, putin in urma celui drept, 'controleaza' solul cu varful si asigura echilibrul general, trunchiul este in usoara extensie, iar bratul stang semiintins este dus oblic, sus, relaxat.
In aceasta faza greutatea se afla in punctul cel mai jos al traiectoriei sale, unghiul format de trunchi si de coapsa piciorului drept, este de aprox. 50 iar genunchiul piciorului stang se afla la cca 10 cm fata de dreptul.
Axa umerilor este paralela cu solul si perpendiculara pe directia de aruncare, iar mana stanga, are rol de echilibrare.
Elanul.
Elanul este o saltare razanta, executata pe piciorul drept, spre mijlocul cercului de aruncare si are doua faze :
Impulsia si avantarea.
Saltarea.
Impulsia si avantarea reprezinta faza in care, se produce prima accelerare. Aceasta se realizeaza printr-o impingere in sol, efectuata de piciorul drept si sustinuta de piciorul stang, care se avanta pe directia elanului.
Impulsia o executa piciorul de sprijin si se face printr-o extensie energica din articulatia genunchiului, evitand insa ridicarea excesiva a C.G.G. Trebuie subliniat faptul ca, actiunea de impulsie are rol mai mare decat avantarea. In aceasta faza, are loc o derulare de pe pingea pe calcai, si care se poate realiza in doua variante.
Derularea completa pe calcai, care se leaga cu avantarea piciorului stang in sus-inainte-jos
Derularea incompleta ,care se leaga cu avantarea piciorului stang inainte-jos.
Impulsia se face sub un unghi de 60
Axa umerilor ramane paralela cu solul, iar bustul se ridica progresiv
Unghiul traiectoriei pe care se misca greutatea este crescut cu 15-25
Greutatea parcurge un drum de 70-90 cm.
Saltarea incepe din momentul in care aruncatorul pierde contactul cu solul, prin piciorul drept (terminarea derularii) si tine pana la reluarea contactului cu solul tot pe piciorul drept. In timpul saltarii se pierde contactul cu solul, motiv pentru care acceleratia vitezei sistemului aruncator-greutate realizata prin impulsie incepe sa scada. De aceea saltarea trebuie sa fie cat mai razanta si cat mai scurta, pentru a micsora la maximum oscilatiile pe verticala.
In aceasta faza, aruncatorul urmareste trimiterea picioarelor inainte (depasind trenul superior) si mentinerea greutatii la distanta.
Reluarea contactului cu solul are loc pe pingea.
Traiectoria greutatii se ridica in continuare, fata de faza de impulsie cu circa 15-20
Greutatea mai parcurge un drum de aprox. 35-45 cm.
Piciorul drept executa o miscare de rotatie spre interior
Piciorul stang este avantat spre directia de aruncarea
Axa umerilor se mentine perpendiculara pe directia de aruncare.
Lungimea saltarii este in jur de 90 cm la B si de 80 cm la F.
Efortul final (de aruncare). In aceasta parte, are loc al doilea moment de accelerare a greutatii.
Inceputul efortului se realizeaza din sprijin unilateral, cand are loc o miscare complexa de ridicare-rotare-inaintare, in directia aruncarii..
Se realizeaza pe pingeaua piciorului drept care 'aterizeaza' pe sol, rasucit spre interior. Sprijinul unilateral trebuie sa dureze cat mai putin si se termina o data cu asezarea piciorului stang pe sol.
Axa umerilor se mentine relativ perpendiculara pe directia de aruncare ai formeaza cu axa bazinului un unghi de cca. 90
Laba piciorului drept formeaza un unghi de aprox. 120 cu directia de aruncarea;
Unghiul dintre trunchi și coapsa piciorului drept este de cca. 90
Axa bazinului este paralela cu directia de aruncare;
Mana stanga 'acopera' pieptul, controland pozitia inchisa.
Sprijinul bilateral este faza in care are loc 'marea accelerare', cca. 80-85% din viteza initiala a greutatii.
Piciorul drept continua actiunea de impulsie, concomitent cu rotarea genunchiului si a soldului, in timp ce piciorul stang printr-o actiune de 'blocare', contribuie la cresterea substantiala a accelerarii miscarilor, executate de partea dreapta.
Bustul se ridica si se roteste treptat dar in mare 'viteza', in timp ce bratul stang 'deschide' pieptul.
Greutatea ramane lipita de gat, pana cand atletul 'simte' trecerea corpului pe piciorul stang, urmeaza ridicarea umarului drept si apoi intinderea foarte energica a bratului aruncator.
Caracteristici:
Distanta intre punctele de sprijin este de 0,70-0,90 m.
Piciorul stang se aseaza lateral stanga la 0,15-0,20 m si aproape simultan cu 'aterizarea' piciorului drept (la 0,02-0,1 sec.).
Lungimea traseului de actionare asupra greutatii este de 1,65-1,99 m.
Inaltimea de eliberare este cu 0,20-0,30 m. mai mare decat inaltimea atletului.
Unghiul optim de eliberare este de 42
Viteza de eliberare a greutatii este de 13,67-14,19 m./sec. O modificare a V0 cu 0,1 m./s. poate influenta performanta cu 0,25 m.
Oprirea inertiei - In finalul efortului de aruncare, aruncatorul executa o schimbare rapida a picioarelor si coboara centrul de greutate, pentru a evita depasirea (iesirea din cerc). Piciorul stang va fi tras razant spre inapoi, iar dreptul va fi dus inainte langa prag prin saritura, dar numai dupa ce greutatea a parasit mana aruncatorului.
METODICA PREDARII ARUNCARII GREUTATII
La prima vedere, aruncarea pare simpla, dar avand in vedere ca elanul se desfasoara pe un spatiu restrans (2,135 m) apar dificultati in desfasurarea actiunilor, mai ales ca acestea trebuie sa se desfasoare in viteza maxima.
In mare, invatarea tehnicii aruncarii greutatii trebuie sa aibe in vedere doua aspecte:
invatarea aruncarii fara elan;
invatara aruncarii cu elan.
Exercitii pentru invatarea aruncarii fara elan
Din stand departat, cu fata spre directia aruncarii, impingeri ale greutatii cu 2 maini de la piept.
Acelasi exercitiu, cu angrenarea picioarelor prin flexia si extensia acestora.
Aruncarea greutatii cu o mana de la umar .
Acelasi exercitiu, rotand in prealabil umerii spre dreapta.
Aruncari cu o mina de la umar stand departat cu latura stanga spre directia de aruncare.
Acelasi exercitiu cu indoirea piciorului drept.
Aruncari cu o mana de la umar, avand trunchiul jumatate intors fata de pozitia cu latura spre directia de aruncare.
Aruncare cu o mana de la umar, avand spatele intors spre directia de aruncare.
Aruncarea greutatii fara elan sub forma de concurs.
Exercitii pentru invatarea aruncarii cu elan
Saltare razanta, fara greutate, avand spatele orientat spre directia elanului.
Acelasi exercitiu, simuland si aruncarea.
Saltare razanta pe piciorul drept, cu greutatea tinuta in spatiul clavicular.
Aruncari cu elan normal, atentia fiind concentrata spre lucrul picioarelor si mai putin a distantei la care se arunca.
Aruncari cu elan sub forma de concurs.
REGULAMENTUL LA ARUNCAREA GREUTATII
Ordinea in care vor arunca concurentii va fi trasa la sorti.
Fiecare concurent va avea dreptul la 3 incercari si apoi, cei mai buni 8 vor mai avea dreptul la trei incercari suplimentare, luandu-se in considerare la alcatuirea clasamentului cea mai buna din cele sase aruncari, iar pentru cei care nu au intrat in “finala” cea mai buna din cele trei.
La toate aruncarile din cerc concurentul va trebui sa-si inceapa aruncarea dintr-o pozitie statica.
Toate aruncarile, pentru a fi valabile, obiectul trebuie sa cada inauntrul marginilor interne ale benzilor ce delimiteaza sectorul de aruncare cuprins sub un unghi de 34.92s (benzile sau liniile de var vor avea o latime de 5 cm).
Masurarea fiecarei aruncari se face de la punctul cel mai apropiat de cerc al urmei lasate de obiect si pana la marginea interna a circumferintei cercului (marginea interna a opritoarei). Banda (ruleta) se intinde inspre punctul care marcheaza centrul cercului.
Greutatile trebuie aduse la cercul de aruncare si nu aruncate inapoi (reprezinta un mare pericol pentru concurenti si arbitri). Ele au urmatoarele dimensiuni:
|
|
B |
F |
|
Greutate (kg) |
7.257 |
4 |
|
Diametru minimal (mm) |
110 |
95 |
|
Diametru maximal (mm) |
130 |
110 |
Se arunca dintr-un cerc cu diametrul interior de 2,135 m, imprejmuit cu o banda metalica de 6mm. In jumatatea dinainte a cercului va fi plasata o opritoare (prag) construita din lemn, vopsita in alb, curbata. Dimensiuni ei sunt:
lungime in interior 1.21 – 1.23m
lațime 112-130mm
grosime 98-102mm
Concurentul are voie sa intre in cerc pe unde doreste si apoi isi va ocupa pozitia din care va incepe aruncarea.
In timpul elanului si a inceperii aruncarii, mana care tine greutatea nu va fi miscata din pozitia ei.
Calcarea sau atingerea cu orice parte a corpului a partii superioare a opritorii, a solului sau a partii superioare a cercului de metal se va considera greseala. Iesirea din cerc se face prin jumatatea din spate a cercului si prin urma celor doua linii laterale, lungi de 75 cm, numite “mustati”, dupa ce greutatea a cazut pe sol.
|
