UNITATEA DINTRE ANTRENAMENT SI COMPETITIE

Pe parcursul elaborarii sistemului unitar al stiintei antrenamentului sportiv au aparut diferentieri complexe, relativ independente, ale pregatirii sportrive. Putem identifica trei factori individuali ai pregatirii sportive, dupa cum urmeaza:

a)  Pregatirea conditionala (aptitudini energetice de F, V, R) care este pe deplin maturizata din punct de vedere al abordarii stiintifice. Exista taxonomii, metode, mijloace, care fundamenteaza si dezvolta caile de educare, dezvoltare, perfectionare ale acestor calitati.

b)  Pregatirea tehnicii sportive s-a dezvoltat in corelatie cu pregatirea aptitudinilor coordinative (dirijarea motorie a miscarii in sport). Exista relatii reciproce intre pregatirea abilitatilor sportive si aptitudinile coordinat 828f51i ive. In fond, pregatirea tehnica rezolva problematica insusirii actiunilor automatizate de miscare. Teoriile activitatilor motrice, studiile laboratoarelor de specialitate, continua sa ofere noi solutii stiintifice privind eficienta si randamentul activitatilor motrice specifice diverselor ramuri de sport.

c)  Pregatirea tacticii sportive cuprinde pregatirea aptitudinilor si abilitatilor tactice care permit insusirea comportamentului sportiv in antrenament si competitii. Putem afirma cu certitudine ca tactica sportiva este o „stiinta vie' in permanenta evolutie, in care aspectele cognitive ale pregatirii sunt insuficient exploatate.

Intre cei trei factori individuali ai pregatirii sportive exista relatii de limitare sau de favorizare. De exemplu, intr-o anumita masura, nivelul aptitudinilor conditionale si coordinative (abilitati motrice, tehnice) limiteaza situatia si posibilitatile calitative ale capacitatii tactice pentru performanta. Nu mai putin adevarat este faptul ca pregatirea tactica si metodele de pregatire pentru competitii favorizeaza performanta chiar daca exista limitari mici de ordin tehnic sau conditional. Aceasta situatie nu poate fi corelata insa pe termen lung.

Cei trei factori individuali ai performantei sunt cei care determina in primul rand calitatea procesului de antrenament si capacitatea de performanta sportiva. Aceste trei premise ale performantei se considera a fi individuale. Evaluarea lor este relativ dificila, dar rezulatul pregatirii din antrenamente se oglindeste in rezultatele din competitii si concursuri.

In acest sens, unitatea dintre antrenament si competitie este indisolubila.

13.2. ESENTA, CARACTERISTICILE SI FUNCTIILE COMPETITIEI SPORTIVE

13.2.1. Delimitari conceptuale

Pregatirea sportiva si manifestarea ei completa se afla in centrul activitatili sportive competitionale. Performanta sportiva reprezinta categoria centrala unanim recunoscuta de toti teoreticienii competitiei.

Exigenta fata de nivelul realizarii performantei spotive este foarte diferita in diverse domenii, in functie de obiectivele propuse. Problematica specifica performantei si a formelor de manifestare a acesteia se bazeaza pe relatia intre solicitarile privind spatiul, timpul, dinamica si aspectele sociale determinate de o anumita disciplina sportiva si posibilitatile motorii individuale ale sportivului. Deci, sportivul poate coopera sau actiona cu / sau impotriva altor sportivi cu mijloace sportive, sa indeplineasca - in cadrul unor factori limitativi interni sau externi - sarcini de actiune sportiva.

Posibilitatile individuale sunt diferite si depind de sex, varsta, numarul anilor de antrenament, mediul social, experienta dobandita, motivatie si atitudine.

Competitiile sportive insotesc, ca fenomen, dezvoltarea istoriei si s-au manifestat in diferitele perioade cu grad diferit de importanta.

Valoarea sociala a unei intreceri depinde de imaginea pe care ne-o facem despre societate. In mod brutal Thomas Hobbes (Jocul si rivalitatea. Firea umana) , a prezentat intrecerea intre oameni ca fiind in centrul conceptiei sale despre istorie si oameni: „Comparatia dintre o viata de om si o intrecere de alergare nu se potriveste intocmai, dar corespunde foarte bine scopurilor noastre Aceasta intrecere nu are voie sa aiba aici un scop, nici o glorie decat situarea pe primul loc”.

Pentru Hobbes competitia reprezinta o expresie a luptei existentiale, a razboiului tuturor contra tuturor, a omului ca lup fata de semenul sau. De la aceasta apreciere si pana la conceptia ca sportul competitional formeaza o societate in care „toti  dau din coate' nu mai este decat un pas.

In antiteza cu aceasta conceptie a aparut sintagma „New Games' – jocuri in timpul liber – care cunosc numai notiunea de impreuna si nu pe cea de unii contra altora.

In articolul „Un prim demers pentru o pedagogie a competitiei' Arndt Krüger de la Universitatea din Gottingen spunea ca in spatele sportului de performanta se afla ideologia performantei din cadrul societatilor de consum. De fapt, selectia talentelor se face pentru acest varf al performantei (Spitzensport, Top sport, Sport d'elite) pe care noi il numim sport de inalta performanta.

Acceptiunea termenului „performanta' in stiintele sociale accentueaza dependenta rezultatului (si al procesului) de abilitatile prezente si aptitudinile existente (talent), toate ca procese anterioare de invatare si maturizare. In sfera conceptiei sportive despre performanta pot fi retinute urmatoarele interpretari:

perspectiva antropologica (comportamentul uman nu este rigid - el are o mare flexibilitate si capacitate de adaptare) (Piaget, Acomodare si asimilare).

perspectiva filosofica si culturala (ierarhia valorilor - ideologia performantei);

perspectiva teoriei invatarii - modificarea relativ durabila a comportamentului. Marimi: variabile de predare, variabile de invatare (experienta memorie, ritm, psiho-motor, atentie), variabilelele performantei; input (intrarea informatie) si output (iesirea performantei). Performanta de invatare senzo-motrice este relatia dintre input si output;

perspectiva biologica - criteriul capacitatii de performanta (vezi structura capacitatii de performanta);

perspectiva pedagogica - performanta relativizata in raport cu factorii operationali ai sistemului (grad de dificultate a sarcinii, procesul de interactiune din scoala, capacitatea de performanta a subiectului, disponibilitatea la performanta: efort, atitudini, interes);

perspectiva socilogica - valoarea si importanta relativa (clasament) a performantei prin intermediul unui sistem de valori imanent (sistem social, norme sociale, rang social) si prin factori ambientali;

perspectiva stiintelor economice - servicii de productie de bunuri, de vanzare de bunuri. Valoarea performantei determina valoarea de piata (profesionism, profesionalism).

Legitimitatea societatii de performanta are la baza urmatoarele principii (H.D. Seidel, Societatea si conflictul legat de performanta, Düsseldorf, 1973):

fiecare isi croieste propria fericire;

fiecare dispune de sanse egale;

in societatea liberei concurente, capacitatea pentru o performanta superioara se exprima printr-o pozitie sociala mai inalta;

succesul si esecul se datoreaza fiecarui individ in parte;

ordinea existenta este optima.

Caracterul ideologic al acestor principii este evident.

Rolul sportului de performanta in societate poate fi deci considerat si de natura ideologica.

13.2.2. Esenta competitiei

In teoria educatiei, rivalitatea a fost de multe ori gresit inteleasa. Astfel J.J. Rouseau aprecia rivalitatea ca promotoare a egoismului. De fapt egoismul a fost criticat inca din vremea crestinismului timpuriu.

Totusi rivalitatea sportiva este sufletul competitiei si cu greu ne-am putea imagina Jocurile Olimpice fara rivalitate sportiva in competitiile care se desfasoara pe parcursul acestora.

In acest context, competitia evidentiaza elemente cu o certa valoare educativa:

capacitatea de concentrare deplina, astfel incat la un moment dat, determinat cu precizie, sportivul sa poata obtine performanta maxima fata de potentialul sau;

imbinarea disciplinei spirituale si fizice, autodepasirea si curajul aplicate exact la momentul potrivit;

formarea unui comportament performantial, cu ample rezonante pozitive in structura personalitatii sportivului (pe un termen relativ lung);

puterea de a accepta la fel de bine victoriile si infrangerile in ideea ca ele constituie o succesiune cu caracter dialectic a performantei. De fapt, prea multe victorii sau prea multe infrangeri influenteaza in mod negativ capacitatea de performanta. Daca in selectia juniorilor vor fi primiti numai cei orientati spre victorie si nu cei orientati spre competente (selectia pe baza unor aptitudini, indiferent de numarul celor acceptati) atunci se va constata ca prima categorie (cei cu victorii facile) abandoneaza mai devreme si mai usor performanta.

Este evident faptul ca pedagogia competitionala difera de la o ramura sportiva la alta. Sa ne gandim numai la diferentele din competitiile unui boxer la un turneu sau ale uneui gimnaste

Pierre Parlebas (citat de Krüger) a clasificat disciplinele sportive pe grupe in functie de opozitia ce trebuie depasita si de gradul de incertitudine a situatiilor sportive competitionale, orientandu-se dupa gradul de precizie a trei intrebari la care sa se poata raspunde prin da sau nu. El a considerat ca incertitudinea este un stimulent al actului sportiv si isi propune sa raspunda prin da sau nu ( 2 alternative) la urmatoarele trei intrebari:

Daca adversarii se confrunta direct, fata in fata (gimnastica in comparatie cu boxul);

Gradul de neprevazut in ce priveste victoria sau infrangerea in ceea ce priveste confruntarea cu mediul inconjurator (schi in comparatie cu alergari pe piste sintetice);

Numarul de membri ai unei echipe de care trebuie sa se tina seama ( de la 0 la disciplinele sportive individuale la 15 la rugby).

Deoarece 2³ este egal cu 8, Parlebas ajunge la opt categorii de discipline sportive (vezi fig.34 )

Indiferent de natura competitiei, trebuie sa intelegem ca esential este faptul ca in centrul oragnizarii competitiei se afla compararea, evaluarea performantelor sportive.

Obiectivele si continutul competitiilor se stabilesc pe baza unor prevederi comportamentale (care limiteaza actiunile de miscare) mostenite si perfectionate, pe baza unor reguli si moduri de disputare.

Baza activitatii competitionale o constituie egalitatea in drepturi a tuturor participantilor si principiul de a asigura, pe cat posibil, conditii egale pentru toti concurentii. Amintim cateva incercari de definire a competitiei:

Competitia practicata cu un mare consum de timp si de angajare personala reprezinta momentul de manifestare al nivelului cel mai inalt al performantelor corporale, care, subiectiv, nu poate fi depasit la momentul respectiv (Arndt Krüger);

Competitia este in primul rand o comparatie intre potentialul performantial al sportivilor, care se desfasoara conform regulilor stabilite si care se evalueaza pe baza unor normative general valabile (Günther Thieß, „Leistungssport' nr.1, 1994, p.5).

13.3. CARACTERISTICILE COMPETITIEI

13.3.1. Presiunea performantei sportive in competitie

Competitia sportiva include comportamentul activ de performanta al sportivilor si intruchipeaza unitatea biopsihosociala a personalitatii de autoexprimare a sportivilor in actiunile sportive ale ramurii respective.

Solicitarile interne si externe induc stimuli de inalta intensitate care trebuie considerati ca situatii de stres. Cauzele acestor stimuli deosebit de intensi, raportat la antrenamentul sportiv, sunt reprezentate in principal la existenta factorilor exteriori: obligatia de a obtine performanta la un anumit moment stabilit ca data a competitiei (planificare, forma sportiva), adversarii, spectatorii, arbitrii, factorii limitativi ai performantei.

13.3.2. Motivatia performantei

Determinarea sociala si istorica a performantei este accentuata. Motivatia performantei influenteaza comportamentul sportivilor prin statutul simultan de coechipier si adversar. Acest statut a fost diferit pe parcursul istoriei cu o proiectare sociala diferita in diferite societati. Mihai Epuran (2002) prezinta o analiza ampla a motivatiei in activitatea sportiva.

13.3.3.Existenta obligatorie a unui sistem competitional

Prin sistem competitional se intelege: ansamblu si cordonarea compararii performantelor sportive intr-o anumita disciplina sportiva tinand seama de regulamementele necesare si modul de desfasurare.

Partile integrate ale sitemului competitional sunt urmatoarele:

sistemul de clasificare;

sistemul de punctaj;

sistemul de categorii;

sistemul KO (eliminatoriu);

sisteme mixte.

Sitemul competitional poate fi evaluat dupa aspectul lui, intr-o mare diversitate de forme:

aspectul istoric (ludic, olimpic, pentlaton, turniruri cavaleresti, serbari ale arcasilor, haituira animalelor, jocurile cu mingea, intreceri intre atelaje);

apsectul international (CE, CM, JO, intalniri internationale, Cupe europene, Cupe mondiale, Criterii internationale);

aspectul national (manifestari de seama, stabilirea celui mai bun sportiv, campionate nationale, cupe nationale, jocuri nationale, JO ale scolarilor);

aspectul organizatoric (optimi de finala, competitii eliminatorii, competitii pe baza de invitatii, finala, semifinala, calificari, serii, etape intermediare);

aspectul privind metodica antrenamentului (competitii pregatitoare, competitii de baza, competitii de verificare, competitii de testare, competitii de antrenament si control, competitii la cel mai inalt nivel, competitii pentru calificare).

13.3.4. Caracterul structural al performantei sportive competitionale

Factorii care conditioneaza performantele competitionale se formeaza cu ajutorul antrenamentului sportiv, dar in cursul competitiei exista o serie de conditii cadru care determina performanta sportiva:

conditii tehnico-materiale (baza sportiva, echipamentul, aparatele);

conditii de desfasurare (modul si reglementarile, clima, competitorii, antrenorii, spectatorii, arbitrii);

caracteristici somatice si predispozitii pentru performanta (talia, greutatea, talentul, vocatia);

calitati conditionale (forta, mobilitatea, viteza, rezistenta);

caracteristici psihice performantiale (atitudini, motivatie);

strategia si tactica sportiva (cunostinte, aptitudini tactice, abilitati tactice);

tehnica si coordonarea actelor motrice din ramura de sport (aptitudini coordinative, abilitati privind miscarea, cunostinte tehnice privind modelul de urmat, tehnica sportului);

aptitudini psihice de dirijare si comportament performantial (incredere in sine, capacitate de decizie, starea de pregatire pentru risc, calitati volitive, capacitate de rezistenta la efort, stres si durere, autoreglare).

13.4. FUNCTIILE COMPETITIILOR

Functiile competitiilor sportive constau din efectele care s-au cristalizat in dezvoltarea sociala. In functie de modul de abordare pot fi identificate fenomene pozitive si negative. O persoana care nu agreaza sportul va identifica multe functii negative (urmari negative) ale sportului competitional (violenta, dopajul, coruptia, vedetismul) in opozitie cu functiile si urmarile pozitive pe care le poate identifica un adept al sportului (dezvoltarea armonioasa, aspecte educative pozitive, spectacolul sportiv, estetica sportului, modelarea caracterelor, etc).

Caracterul istoric al functiilor competitiilor este fundamental pentru determinarea lor.

Apare necesara o diferentiere intre functiile generale si speciale pentru a putea realiza o clasificarea teoretica

13.4.1. Functiile generale ale competitiilor

Functia culturala (aspecte competitionale, care servesc pentru relaxare activa, pasiva, refacere si distractie). Fenomenul cultural, paralel cu manifestarile sportive de amploare, nu este de neglijat. Functia culturala este valabila pentru oamenii care considera continutul de idei al unui sport ca fiind atractiv si util pentru cultura. In acest context trebuie integrate sintagmele de cultura fizica si cultura sportiva. Este adevarat ca unele competitii sportive pot provoca si dezinteres cultural.

Functia comerciala include masurile care servesc comercializarii competitiilor. Sportivul atractiv pentru mass-media e folosit ca suport publicitar si sustine in acest caz dezvoltarea economica. Se cunoaste cazul lui Michael Jordan care prin publicitate a adus economiei americane pe o perioada de un deceniu un beneficiu de un miliard de dolari !  Comercializarea contravine regulilor de statut amator, dar prescriptiile se schimba repede in favoarea eficientei comerciale.

Functia de comunicare sociala in care se pot valorifica forme de convietuire sociala si de integrare sociala la nivel national. La nivel international, competitiile pot duce la o mai buna intelegere si toleranta a mentalitatilor diferitelor popoare.

Functia de politica sportiva prin care de multe ori sportul de performanta a avut si are o mare incarcatura ideologica. Caracterul ideologic a fost imprimat datorita existentei societatii bazate pe performanta. Totusi, in ideologie, sportul a jucat un rol de dezamorsare si de intelegere intre popoare. Putinele cazuri extreme au intarit regula de armonizare prin condamnarea unanima a celor care au apelat la demersuri de forta in cadrul competitiilor internationale de amploare. Remarcam faptul ca, in ultimul timp sportul si competitia sunt utilizate in mod abuziv in scopuri nationale, care genereaza tensiuni artificiale sau exacerbeaza vechi cauze de litigiu international (vezi razboiul fotbalului intre Columbia si Ecuador!).

13.4.2. Functiile sociale ale competitiilor

Functia de instruire sportiva care include invatarea si perfectionarea sportiva in procesul pedagogic unitar al antrenamentului si competitiei sportive.

Competitia sportiva este esentiala pentru evolutia performantei sportive si accentuarea capacitatii de performanta.

Competitia este folosita ca o forma de efort intensiv si reprezinta obiectivul activitatii de antrenament.

Transmiterea de cunostinte, teorii, regulamente, publicarea lor in reviste, carti au o functie de instruire sportiva si duc la motivarea populatiei pentru practicarea organizata a sportului.

In multe cazuri, in prezent, prin discutii si masuri cu caracter negativ, se dezvolta prejudecati fata de activitatea sportiva, fapt care conduce la dezinteresul fata de sport si duce la ignorarea efectelor pozitive, multilaterale asupra starii de sanatate a unei natiuni.

Functia educativa cuprinde posibiltatile educative deosebite asupra sportivului (caracter si comportament performantial) si prin acesta asupra maselor.

Corectarea comportamentelor se poate efectua prin functia educativa a sportului si a competitiei. Fair-play-ul elimina lipsa de toleranta, nationalismul si antisportivismul.

Functia de selectie care trebuie sa se supuna regulilor de pedagogie sportiva, reprezinta legatura cu teoria talentului si aptitudinii. Selectia se orieneteaza indeosebi spre marea performanta si serveste sprijinirii acesteia.

Totusi, nu trebuie neglijata activitatea de evaluare, ierarhizare, identificare a selectiei care poate orienta sau reorienta sportivul spre forme cu tangente indirecte cu performanta competitionala si care sprijina sanatatea, dezvoltarea estetica, traditia (loisir, sportul competitional de nivel mediu, cu caracter de masa).

13.5. PREGATIREA SI DESFASURAREA COMPETITIILOR

13.5.1. Managementul competitional

Notiunea de management competitional - desi pretioasa - e adaptata intru totul cerintelor de organizare a competitiilor importante sau de durata. Federatiile sportive nationale si internationale, alte organisme care institutionalizeaza miscarea sportiva (CO, departamente, ministere, organisme si organizatii) elaboreaza sisteme unitare de competitii si antrenamente.

Proiectarea obiectivelor competitiilor trebuie sa aiba in vederea urmatoarele aspecte generale:

numarul participantilor (cat mai mare);

numar variat de competitii (la toate nivelurile si in toate zonele geopolitice);

obligativitatea momentelor de „varf competitional' (finala, jocuri, turnee) care sunt larg mediatizate.

Sistemul corect de informatii manageriale (modul de prelucrare al informatiilor) duce la desfasurarea corecta a competitiei si la eficienta economica si sportiva.

Autorii Missoum - Minard prezinta un studiu interesat pentru organizarea temporala a strategiilor manageriale in competitie. Ei identifica trei timpi de actiune (inainte, in timpul si dupa competitie), fiecare avand o serie de repere strategice (fig. 37).

Fig. 37 - Organizarea temporala a strategiilor manageriale in competitie (Missoum - Minard)

Un rol important in utilizarea strategiilor il au capacitatile de adaptare - schimbare (SWITCH) pe care organizatorul (managerul) le poate aplica. Aceste situatii sunt facilitate de existenta a 7 stari mentale din registrul cognitiv, afectiv si relational al managerului (vezi fig. 38)

Un demers obligatoriu in activitatea managerului il constituie analiza PSOA (SWOT) a proiectului de competitie si a rezultatelor obtinute (vezi fig.39).

Fig. 38 - Cele 7 stari mentale pentru facilitarea adaptarii - schimbarii (SWITCH)

Fig. 39 - Analiza PSOA a activitatii manageriale in competitii

13.5.2. Pregatirea pentru competitiile importante

Antrenorii, staff-ul tehnic isi programeaza in macrociclurile lor, competitiile importante (obligatorii, conform calendarului competitional sau de verificare, de pregatire) care vor alcatui programul competitional al sportivilor.

Demersurile obligatorii pentru acest segment (cel mai important) al activitatii sportive de performanta difera de la o ramura sportiva la alta si sunt influentate de calendarul competitional elaborat de federatiile sportive. Totusi exista o serie de etape care nu pot fi eludate de catre antrenor.

13.5.3. Evaluarea generala in perioada precompetitionala

Aceasta evaluare trebuie efectuata tinand cont de:

cel mai bun rezultat al anului sau sezonului;

cea mai buna performanta cu 2 - 3 saptamani inainte de competitie.

In aceasta perioada antrenorul trebuie sa elimine sau sa preintampine urmatoarele greseli:

incarcaturi excesive ale exercitiilor competitionale;

participari la prea multe competitii intermediare din ratiuni de prestigiu sau castig facil;

„goana' dupa baremurile minime de calificare;

slaba pregatire psihica (motivatii, cognitivism) si de modelare a conditiilor concrete de concurs (altitudine, fus orar, mediu extern, sala, pista).

13.5.4. Pregatirea imediata pentru competitii

In unele lucrari mai vechi autorii Siclovan, Harre, Ozolin descriu „pregatirea specifica pentru concurs'. Adaptarea la specificul concursului (efort, aspecte tehnico-tactice, adversar, etc) constituie de fapt „firul rosu' calauzitor al antrenamentului. In ultimele sectiuni (microcicluri) de antrenament, legile adaptarii se aplica concret si complex la conditiile concursului care urmeaza, cu randament maxim si in momentul oportun. Aceasta secventa este denumita „pregatire imediata pentru competitii' (P.I.C).

Neaplicarea legilor care guverneaza P.I.C poate duce la diminuarea sau chiar anularea randamentului sportivului in competitie.

13.5.4.1 Continutul P.I.C

Continutul P.I.C se refera la metodologia aplicarii antrenamentelor pe perioada anterioara competitiei (metode, mijloace, evaluare, proiectare didactica) sub aspect:

psiho-pedagogic;

medico-sportiv;

tehnico-tactic;

material si organizatoric.

13.5.4.2. Durata P.I.C

Durata P.I.C depinde de:

importanta competitiei: obiectivele personale sau de echipa;

forta adversarului;

calendarul competitional si ritmul desfasurarii lui;

pozitia geografica si locul competitiei;

particularitatea instalatiilor de concurs;

momentul plasarii P.I.C in ansamblul sezonului competitional.

13.5.4.3. Finalitatea P.I.C

obtinerea formei sportive in competitie

acomodarea optima la conditiile de joc, concurs

13.5.4.4. Structura si elaborarea P.I.C

Elaborarea P.I.C de catre staff-ul tehnic are ca obiectiv principal „realizarea rezultatului maxim la momentul oportun'. Aceasta presupune planificarea cu exactitate a varfurilor de incarcatura ale componentelor antrenamentului pe parcursul celor 4 - 5 - 6 saptamani de antrenament.

In acest caz P.I.C ar constitui un mezociclu de pregatire MZC cu 3 - 4 microcicluri, avand obiective intermediare precise (vezi fig. 40).

Un asemenea mezociclu de P.I.C prezinta urmatoarea structura globala:

faza de refacere (MIC refacere) = 1 saptamana;

faza de constructie (MIC de soc) = 2- 3 saptamani;

faza de formare a rezultatului (MIC de slefuire) = 1 - 2 saptamani.

Fig. 40 – Structura PIC

13.6. FORMELE DE ORGANIZARE A COMPETITIILOR

In competitiile de jocuri sportive, alte competitii organizate pentru a desemna invingatori, dar si clasamente, pot exista mai multe moduri de organizare:

a)  Fiecare cu fiecare (tur, tur-retur, tur-retur-turnee finale) in care se primesc doua sau trei puncte pentru victorie, un punct pentru meci egal si zero puncte pentru infrangere.

Clasamentul se intocmeste dupa numarul de puncte acumulate.

Numarul etapelor, al jocurilor dintr-o etapa sau al tuturor jocurilor pentru un tur se calculeaza dupa urmatoarele formule:

N=n(n-1) unde N=numarul total al jocurilor din campionat (tur+retur), iar n=numarul echipelor participante;

N'=n(n-1) / 2 unde N'=numarul de jocuri din tur sau retur, iar n=numarul echipelor participante;

E=n-1, unde E=numarul total de etape ale competitiei, iar n=numarul de echipe participante .

b) Sistemul locurilor de ordine se foloseste pentru ierarhizare locul ocupat incepand de la 1 la n (cros, schi fond, maraton, ciclism contra-cronometru);

c) Turneul se desfasoara prin construirea grupelor prin tragere la sorti, in grupe intalnindu-se fieecare cu fiecare. Primii clasati se califica pentru optimi sau sferturi de finala s.a.m.d. si apoi finala.

Tabela Berger se foloseste in cazul unor competitii organizate „sistem turneu', cu participarea mai multor echipe. Pentru stabilirea jocurilor pe etape, se trage la sorti locul de participare. Prezentam demersurile necesare organizarii acestui tip de competitie:

inscrierea echipelor in campionat, turneu;

tragerea la sorti a locului de participare de la 1 la n

alcatuirea tabelului Berger pentru stabilirea jocurilor din etape.

Algoritmul de alcatuire al Tabelei Berger, care elimina eventualele greseli, este urmatorul:

Se traseaza pe verticala atatea coloane (linii verticale) cate etape va avea competitia (pentru 4 echipe sunt 3 etape; pentru 6 echipe sunt 5 etape; s.a.m.d.) conform exemplului (presupunem ca avem 8 echipe participante) de mai jos:

Se incepe asezarea echipelor pe prima coloana din aceasta grila respectand urmatoarele:

nr.1 se inscrie intotdeauna la capatul de jos al coloanei;

se noteaza in continuare cu 2, 3, 4 in dreapta coloanei, in urcare;

se completeaza cu 5, 6, 7 in stanga coloanei, in coborare;

in capatul de sus al coloanei se trece pozitia 8.

Se continua, in spirala, pe urmatoarele coloane asezarea cifrelor (echipelor) dupa modelul de mai sus ( de la 1 la 7, in cazul nostru) cifra 8 (echipa 8 ) urmand a fi asezata alternativ la capetele coloanelor (jos - sus - jos, s.a.m.d.)

Citind de jos in sus si de la stanga la dreapta putem alcatui structura celor 7 etape.

Acesta este un program pentru tur in care echipa „gazda' este prima inscrisa. Pentru retur se inverseaza locurile echipelor in graficul pe etape.

Obs.: In situatia cand echipa 8 lipseste, una dintre echipe nu va juca o etapa, conform graficului.

a)  Sistemul eliminatoriu se desfasoara pe tururi sau runde in care sportivul (sau echipa) invins paraseste competitia, iar invingatorul se califica in turul urmator, intalnind un alt invingator din turul anterior (ex.: tenis, lupte, box, judo).

Pentru sistemul eliminatoriu numarul inscrisilor trebuie sa fie de cel putin 4 sau un numar de 2ⁿ (unde n≥3). Pentru a se ajunge la cifra de 8 - 16 - 32 participante se pot organiza turnee eliminatorii preliminarii (vezi turnee de fotbal, baschet, handbal)

b)  Sistemul paly-off sau play-out sunt sisteme KO, in care o infrangere sau un set de infrangeri cu aceeasi adversara elimina participantul din lupta pentru locul 1 sau il retrogradeaza. Si in acest caz, numarul participantilor e reglementat de regula N=2ⁿ (unde n≥2).

Nota: Clasament final: 2, 6, 1, 5, 3, 4, 8, 7; Se joaca intotdeauna mai multe jocuri la echipa mai bine clasata.

Regulamentele si reglementarile elaborate de federatiile sportive sunt foarte importante si nu mai pot fi modificate dupa inceperea competitiei decat in cazuri exceptionale (calamitati, decese in masa, razboi, etc).

Capitolele regulamentelor precizeaza urmatoarele (dupa Dragnea, 2002):

Obiectivele si scopurile competitiei;

Conditii de participare (taxe, drepturi, calificari, invitatie);

Categoriile de clasificare sportiva, varsta, sexul participantilor

Genul de competitie, forma de desfasurare, promovare, retrogradare, premii;

Modul de realizare a inscrierilor si termenele acestora (taxe, confirmari);

Locul si conditiile de desfasurare;

Arbitrii, judecatorii, comisiile de contestatii si apel;

Conditii tehnico-materiale si echipament;

Sponsori;

Comisie antidopaj.

13.7. VERIFICATI-VA CUNOSTINTELE

Argumentati unitatea conceptuala dintre antrenament si competitie.

Care sunt caracteristicile competitiei?

Care sunt functiile competitiei?

Cum se realizeaza un proiect de competitie prin prisma analizei SWOT (PSOA)?

Pregatirea imediata pentru competitii (PIC): continutul, durata si finalilatea PIC!

Descrieti formele de organizare ale competitiilor.

BIBLIOGRAFIE

v     Bompa,T.O., 2002 - Teoria si metodologia antrenamentului – periodizarea, Editura Ex Ponto Bucuresti

v     Dragnea, A., Bota Aura, 1999 – Teoria activitatilor motrice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

v     Dragnea, A., Mate-Teodorescu Silvia, 2002 – Teoria sportului, Editura FEST, Bucuresti

v     Dragnea, A., 1996 – Antrenamentul sportiv - teorie si metodica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

v     Epuran, Mihai, 1995 – Modelarea conduitei sportive, Editura Sport-Turism, Bucuresti

Manno, Renato, 1996 – Bazele antrenamentului sportiv, Editura SDP nr. 378-375, CCPPS, Bucuresti

v     Nicu, A., 1993 – Antrenamentul sportiv modern, Editura Editis, Bucuresti

v     Roman, Gheorghe, Batali Cristian, 2007 - Antrenamentul sportiv- teorie și metodica, Editura Napoca Star, Cluj

v     Rusu, Flavia, 2004, – Volei – aspecte psihopedagogice ale antrenamentului sportiv, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca

v     Rusu, Flavia, Baciu Alin, Șanta Cristian, 2008 – Teoria și metodica antrenamentului sportiv, note de curs, FEFS, UBB Cluj-Napoca