Viata si moartea doctorului Luca

Viata si moartea doctorului Luca. Citeste emotionanta si incredibila poveste a ultimului simbol al lui "U"

de Cristian Aszalos |  29 iulie 2008

"Ultimul simbol al lui "U" s-a stins din viata". Astfel caracterizeaza istoricul Gheorghe I. Bodea, disparitia doctorului Mircea Luca. Cel mai longeviv jucator din istoria echipei, cel care a antrenat-o si a si condus-o, s-a stins din viata marti dimineata. Gheorghe I. Bodea a acceptat sa reconstituie pentru clujeanul.ro destinul celui 21421b115v care a fost identificat cu tot ceea ce īnseamna spiritul "U".

"Este ultimul simbol al Universitatii. Este cel care odata cu moartea lui va lua cu el tot ceea ce īnseamna spiritul "sepcilor rosii"", īsi īncepe istoricul Gheorghe I. Bodea relatarea.

Doctorul Mircea Luca a fost capitanul Universitatii Cluj īn cea mai grea si mai īncercata perioada din istoria clubului, cea a bejeniei de la Sibiu. Fostul mare "U"-ist juca pe postul de fundas central si a evoluat īn toata cariera pentru numai pentru "sepcile rosii", īntre anii 1932 si 1957, fiind capitan īntre 1941 si 1957. Gheorghe Bodea īsi aminteste ca ultima dovada vie a atasamentului lui Luca pentru culoriile "alb-negre", o declaratie a acestuia. "Ţin minte ca ultima oara cānd am vorbit cu el īmi spunea: "Nestramutata mea convingere e ca "U" Cluj a fost si va fi mereu simbolul miscarii sportive din Romānia, ca studentimea este viitorul unei tarii prin prospetime, vigoare si tinerete. Universitatea nu a cerut niciodata marirea sportiva, performanata obligatorie, ci a avut doar o ambitie, de a da peste nas unor echipe ce-si arogau drepturile ce nu le aveau, ca CCA, Dinamo, Venus sau Vasas", īsi aminteste istoricul clujean.

"Īn exil, pescuiau īn Cibin, sa nu moara de foame"

Perioada bejeniei a fost cea mai grea, dar si cea mai importanta perioada din istoria clubului. Īntre anii 1940 si 1945, Mircea Luca, din pozitia de lider al echipei, a fost obligat sa paraseasca īmpreuna cu īntreaga miscare studenteasca din Cluj, teritoriul Ardealului de Nord. Refugiul s-a produs din cauza Dictatului de la Viena, din 1940, cānd nord-vestul Ardealului a fost ocupat de Ungaria pāna la sfārsitul razboiului.

"Echipa a plecat la Sibiu, īn bejenie. Īn jurul lui Mircea Luca s-au strāns jucatorii, clujenii alungati īn refugiu. Cu toate acestea, au reusit sa-si pastreze statutul, echipa si totul, ceva unic īn lume! Cu tot cu Universitate! Īn acei ani, Luca si Coracu au fost chemati la lotul national din pozitia de studenti la "Medicina". Traiau īntr-o mizerie extraordinara. Pescuiau īn Cibin si duceau pestele la restaurant sa-l pregateasca. Erau muritori de foame. Marile echipe din Bucuresti au reusit sa cumpere o parte a jucatorilor importanti, dar Luca nu a vrut niciodata sa plece, īn ciuda ofertelor", īsi aminteste istoricul Gheorghe Bodea.

La īntoarcerea din exilul de la Sibiu, Universitatea se afla īntr-o situatie critica, neavānd nici macar echipament de joc. Jumatate din lotul de fotbalisti au murit pe front ori s-au īntors grav ranti. Magazinierul echipei, Szany Baci, le-a pregatit īnsa o surpriza la revenire: "Szany baci pastrase toate echipamentele ascunse si le-a scos cānd au ajuns jucatorii, spunāndu-le cu lacrimi īn ochi: "Luati, jucati, stiam ca o sa va īntoarceti". Moment īn care capitanul Luca l-a pupat, fiind coplesit de clipa ce i-a īnlacrimat pe toti fotbalistii studentilor. Aveau cu ce sa joace, cānd nici nu mai sperau", povesteste istoricul.

"A fost eroul meciului mileniului pentru "U" "

Duelul din 1947, dintre "U" si Vasas, este dupa parerea lui Bodea momentul cheie din istoria Universitatii si, totodata, cel mai dramatic. "Īn acel moment s-a decis. Ai nostri īntorsi dupa ce echipa a fost alungata sa-si recāstige dreptul de a juca la Cluj. Aici se nascuse deja o mare echipa, campiona a Ungariei, Vasas. Īn schimb noi, cu fotbalisti morti sau ranti pe front, fara un picior si totusi se īncropeste o echipa gata sa lupte pentru recāstigarea dreptului de juca la Cluj. Nu era meciul secolului, ci meciul mileniului pentru istoria clubului!", nareaza Bodea.

Disputa a fost presarata cu clipe de un dramatism rar īntālnit. Imaginile cu Mircea Luca evoluānd magistral cu arcada sparta, au ramas īntiparite pe veci īn memoria colectiva a suporterilor "sepcilor rosii", fiind chiar caricaturizata mai tārziu. Istoricul clujean descrie momentul, prin ochii copilului de altadata, la vārsta de 10 ani, acesta fiind si primul meci vazut de Gheorghe Bodea pe stadionul Universitatii: "Īn stadion era o liniste de mormānt. Sustinatorii ambelor echipe asteptau deznodamāntul. Era o miza enorma: īnvingatoarea ramānea la Cluj, dobāndindu-si dreptul de a juca aici. Cele doua echipe intra pe teren moment īn care se vad diferentele. Cei de la Vasas aveau echipamente moderne, noi, freza facuta, siguri pe ei, erau doar vedetele mari ale vremii. Noi, cu echipament de cinci ani, cu pantofi īmprumutati, flamānzi, jigariti... Acum ma gāndesc ca erau doar profesori universitari sau doctori īn teren... Gānditi-va ce impact a avut acest moment asupra unui copil ca mine. Un copil retine astfel de momente si le pune la suflet", īsi aminteste Bodea.

A jucat cu arcada sparta

Istoricul rememoreaza modul desavārsit īn care stoperul si liderul spiritual si din teren al studentilor, Mircea Luca, a condus echipa. "Īncepe meciul. Vasas ataca furibund, dar noi rezistam, dar nu printr-un joc extraordinar, ci prin hotarārea nestramutata a lui Luca de a nu trece nimeni de el. Īnalt, frumos, subtire, cu parul blond, ravasit, parca acum īl vad.... La un duel aerian i s-a spart arcada, moment īn care Coracu, student la "Medicina" īn anul IV, cel mai avansat dintre toti, īl panseaza. Atunci nu erau schimbari. Ei, aceasta imagine a fost imortalizata pe veci de cei prezenti īn tribuna."

Luca a facut istorie pentru Universitatea, conducānd fara cusur o aparare ce a ferecat drumul spre poarta al adversarilor si a impulsionat atacurile, prin trasoarele lui Coracu, extrema stānga si prin interventiile "de matador" ale lui Luca. Au īnvins cu 4-0. Echipa de suflet a Clujui si a Ardealului se īntorsese acasa.

Intrarea īn nemurire

Dupa ce a trecut de acest moment de cotitura īn istoria universitarilor, Mircea Luca a continuat sa evolueze īn tricoul alb-negru pāna īn anul 1957. Dupa retragerea din activitate el a ramas mereu lānga echipa care l-a crescut, fiind antrenor, mai ales īn vremurile grele si chiar si presedinte la ananghie, cānd putini se mai strāngeau īn jurul echipei.

Unul dintre cele mai iubite personaje nu doar din istoria Universitatii, ci din cea a Clujului, a trecut īn nefiinta marti dimineata. Doctor, profesor universitar la Facultatea de Medicina din Cluj, antrenor si conducator la Universitatea. "Acesta a fost Mircea Luca, un nume care e scris cu litere de aur īn istoria seculara a unui club "la baza caruia sta o idee, un spirit ce a fost reprezentat prin fapte de oameni ca Luca", conchide, patruns de emotie, profesorul Gheorghe Luca, un mare "U"-ist, prietenul fotbalistilor cu sapca rosie si omul care a sustinut scris ideea de "U" Cluj, initiata de doctorul Iuliu Hatieganu īn perioada interbelica si dusa la desavārsire de Mircea Luca, "capitanul din bejenie."

[email protected]