Viata si moartea doctorului Luca

Viata si moartea doctorului Luca. Citeste emotionanta si incredibila poveste a ultimului simbol al lui "U"

de Cristian Aszalos |  29 iulie 2008

"Ultimul simbol al lui "U" s-a stins din viata". Astfel caracterizeaza istoricul Gheorghe I. Bodea, disparitia doctorului Mircea Luca. Cel mai longeviv jucator din istoria echipei, cel care a antrenat-o si a si condus-o, s-a stins din viata marti dimineata. Gheorghe I. Bodea a acceptat sa reconstituie pentru clujeanul.ro destinul celui 21421b115v care a fost identificat cu tot ceea ce înseamna spiritul "U".

"Este ultimul simbol al Universitatii. Este cel care odata cu moartea lui va lua cu el tot ceea ce înseamna spiritul "sepcilor rosii"", îsi începe istoricul Gheorghe I. Bodea relatarea.

Doctorul Mircea Luca a fost capitanul Universitatii Cluj în cea mai grea si mai încercata perioada din istoria clubului, cea a bejeniei de la Sibiu. Fostul mare "U"-ist juca pe postul de fundas central si a evoluat în toata cariera pentru numai pentru "sepcile rosii", între anii 1932 si 1957, fiind capitan între 1941 si 1957. Gheorghe Bodea îsi aminteste ca ultima dovada vie a atasamentului lui Luca pentru culoriile "alb-negre", o declaratie a acestuia. "Ţin minte ca ultima oara când am vorbit cu el îmi spunea: "Nestramutata mea convingere e ca "U" Cluj a fost si va fi mereu simbolul miscarii sportive din România, ca studentimea este viitorul unei tarii prin prospetime, vigoare si tinerete. Universitatea nu a cerut niciodata marirea sportiva, performanata obligatorie, ci a avut doar o ambitie, de a da peste nas unor echipe ce-si arogau drepturile ce nu le aveau, ca CCA, Dinamo, Venus sau Vasas", îsi aminteste istoricul clujean.

"În exil, pescuiau în Cibin, sa nu moara de foame"

Perioada bejeniei a fost cea mai grea, dar si cea mai importanta perioada din istoria clubului. Între anii 1940 si 1945, Mircea Luca, din pozitia de lider al echipei, a fost obligat sa paraseasca împreuna cu întreaga miscare studenteasca din Cluj, teritoriul Ardealului de Nord. Refugiul s-a produs din cauza Dictatului de la Viena, din 1940, când nord-vestul Ardealului a fost ocupat de Ungaria pâna la sfârsitul razboiului.

"Echipa a plecat la Sibiu, în bejenie. În jurul lui Mircea Luca s-au strâns jucatorii, clujenii alungati în refugiu. Cu toate acestea, au reusit sa-si pastreze statutul, echipa si totul, ceva unic în lume! Cu tot cu Universitate! În acei ani, Luca si Coracu au fost chemati la lotul national din pozitia de studenti la "Medicina". Traiau într-o mizerie extraordinara. Pescuiau în Cibin si duceau pestele la restaurant sa-l pregateasca. Erau muritori de foame. Marile echipe din Bucuresti au reusit sa cumpere o parte a jucatorilor importanti, dar Luca nu a vrut niciodata sa plece, în ciuda ofertelor", îsi aminteste istoricul Gheorghe Bodea.

La întoarcerea din exilul de la Sibiu, Universitatea se afla într-o situatie critica, neavând nici macar echipament de joc. Jumatate din lotul de fotbalisti au murit pe front ori s-au întors grav ranti. Magazinierul echipei, Szany Baci, le-a pregatit însa o surpriza la revenire: "Szany baci pastrase toate echipamentele ascunse si le-a scos când au ajuns jucatorii, spunându-le cu lacrimi în ochi: "Luati, jucati, stiam ca o sa va întoarceti". Moment în care capitanul Luca l-a pupat, fiind coplesit de clipa ce i-a înlacrimat pe toti fotbalistii studentilor. Aveau cu ce sa joace, când nici nu mai sperau", povesteste istoricul.

"A fost eroul meciului mileniului pentru "U" "

Duelul din 1947, dintre "U" si Vasas, este dupa parerea lui Bodea momentul cheie din istoria Universitatii si, totodata, cel mai dramatic. "În acel moment s-a decis. Ai nostri întorsi dupa ce echipa a fost alungata sa-si recâstige dreptul de a juca la Cluj. Aici se nascuse deja o mare echipa, campiona a Ungariei, Vasas. În schimb noi, cu fotbalisti morti sau ranti pe front, fara un picior si totusi se încropeste o echipa gata sa lupte pentru recâstigarea dreptului de juca la Cluj. Nu era meciul secolului, ci meciul mileniului pentru istoria clubului!", nareaza Bodea.

Disputa a fost presarata cu clipe de un dramatism rar întâlnit. Imaginile cu Mircea Luca evoluând magistral cu arcada sparta, au ramas întiparite pe veci în memoria colectiva a suporterilor "sepcilor rosii", fiind chiar caricaturizata mai târziu. Istoricul clujean descrie momentul, prin ochii copilului de altadata, la vârsta de 10 ani, acesta fiind si primul meci vazut de Gheorghe Bodea pe stadionul Universitatii: "În stadion era o liniste de mormânt. Sustinatorii ambelor echipe asteptau deznodamântul. Era o miza enorma: învingatoarea ramânea la Cluj, dobândindu-si dreptul de a juca aici. Cele doua echipe intra pe teren moment în care se vad diferentele. Cei de la Vasas aveau echipamente moderne, noi, freza facuta, siguri pe ei, erau doar vedetele mari ale vremii. Noi, cu echipament de cinci ani, cu pantofi împrumutati, flamânzi, jigariti... Acum ma gândesc ca erau doar profesori universitari sau doctori în teren... Gânditi-va ce impact a avut acest moment asupra unui copil ca mine. Un copil retine astfel de momente si le pune la suflet", îsi aminteste Bodea.

A jucat cu arcada sparta

Istoricul rememoreaza modul desavârsit în care stoperul si liderul spiritual si din teren al studentilor, Mircea Luca, a condus echipa. "Începe meciul. Vasas ataca furibund, dar noi rezistam, dar nu printr-un joc extraordinar, ci prin hotarârea nestramutata a lui Luca de a nu trece nimeni de el. Înalt, frumos, subtire, cu parul blond, ravasit, parca acum îl vad.... La un duel aerian i s-a spart arcada, moment în care Coracu, student la "Medicina" în anul IV, cel mai avansat dintre toti, îl panseaza. Atunci nu erau schimbari. Ei, aceasta imagine a fost imortalizata pe veci de cei prezenti în tribuna."

Luca a facut istorie pentru Universitatea, conducând fara cusur o aparare ce a ferecat drumul spre poarta al adversarilor si a impulsionat atacurile, prin trasoarele lui Coracu, extrema stânga si prin interventiile "de matador" ale lui Luca. Au învins cu 4-0. Echipa de suflet a Clujui si a Ardealului se întorsese acasa.

Intrarea în nemurire

Dupa ce a trecut de acest moment de cotitura în istoria universitarilor, Mircea Luca a continuat sa evolueze în tricoul alb-negru pâna în anul 1957. Dupa retragerea din activitate el a ramas mereu lânga echipa care l-a crescut, fiind antrenor, mai ales în vremurile grele si chiar si presedinte la ananghie, când putini se mai strângeau în jurul echipei.

Unul dintre cele mai iubite personaje nu doar din istoria Universitatii, ci din cea a Clujului, a trecut în nefiinta marti dimineata. Doctor, profesor universitar la Facultatea de Medicina din Cluj, antrenor si conducator la Universitatea. "Acesta a fost Mircea Luca, un nume care e scris cu litere de aur în istoria seculara a unui club "la baza caruia sta o idee, un spirit ce a fost reprezentat prin fapte de oameni ca Luca", conchide, patruns de emotie, profesorul Gheorghe Luca, un mare "U"-ist, prietenul fotbalistilor cu sapca rosie si omul care a sustinut scris ideea de "U" Cluj, initiata de doctorul Iuliu Hatieganu în perioada interbelica si dusa la desavârsire de Mircea Luca, "capitanul din bejenie."

redactia@clujeanul.roredactia@clujeanul.ro